Brownie – Mamica disperata in cautarea sigurantei puilor ei
Brownie a aparut singura la noi in curte. Pe vremea aceea, in partea din spate a curtii nu intram. Era o zona lasata oarecum in paragina.
Nu stiu cine i-a zis sau de unde a stiut sa intre prin gardul rupt si sa vina la noi dar, intr-o zi cand m-am dus sa ii dau de mancare lui Lady, m-am trezit ca ma latra cineva din curtea din spate.
Initial am zis ca nu-i adevarat…aveam deja 9 blanosi si eram cu mult peste numarul stabilit si agreat de ambele parti 
.
.Cand ma uit mai bine, imi dau seama ca alapta. Din nou am zis ca nu-i adevarat…ca nu ne ajungeau ai nostri, a aparut si ea si nu singura, ci cu pui….
Era slaba moarta, piele si os si se chinuia sa alapteze 4 puiuti ce aveau doar cateva zile. Evident ca nu am putut sa o lasam asa. Evident ca am inceput sa ii dam si ei sa pape.
In prima faza, era coltoasa, pastra distanta si isi apara piticii. pe masura ce a vazut ca este in siguranta si ca nu le facem rau nici lor si nici lor, a inceput sa fie mai sociabila.
Tinand cont ca au deschis ochisorii pe 14 decembrie, am stabilit ca i-a nascut cel mai probabil pe 01 decembrie 
.
.Pe masura ce cresteau, au inceput sa prinda curaj si sa misune prin curte. Ea incepea sa arate a caine si ei creteau vazand cu ochii. Erau care mai de care mai frumos!
Nu a durat mult si piticii au inceput sa plece la casutele lor.
Plecarea ultimei puiute a intristat-o cel mai mult dar s-a adaptat. Am bagat-o in curte cu Kibo, Gogu si Schiopi si a inceput sa ii puna la punct, sa ii educe 
Brownie avea deja o varsta venerabila (7-8 anisori) si scoala strazii. Desi era micuta, vreo 10-12 kg, niciunul dintre ei nu sufla in fata ei. Nu era isterica sau exagerata, doar ca nu le permitea sa intre in spatiul ei personal.
Tare bine le-a prins educatia primita de la ea. I-a disciplinat mai mult decat am reusit noi .
.Dupa ce a terminat cu alaptatul si au plecat puiutii, am sterilizat-o si am inceput sa ii facem investigatii.
Evident ca nu puteau si toate roz…
In mare, analizele erau bune.
In amanunt…avea dirofilarioza…
Nu am stat pe ganduri si am inceput imediat tratamentul.
Dupa aproape un an de tratament, nu ne-am mai incaput in piele de fericire sa vedem ca testele au iesit negative si Brownie nu mai avea viermi in inimioara ei de catelus mic si dragut!
Acum este numai veselie. Ii rade in permenanta fata cand ne vedem, sare pe noi, se pune cu burta in sus sa o mangaiam. Parca a intinerit cu 5 ani.
Nu stim prin ce a trecut, cati pui a adus pe lume in toti anii in care a fost singura pe strazi, cat de mult a suferit de foame si cat de greu i-a fost sa faca rost de picul de mancare pe care il gasea numai ea stie pe unde.
Brownie a luptat pentru puii ei, iar acum are nevoie de ajutorul nostru.
Donează mai jos și ajut-o să trăiască liniștită, alături de ceilalți blănoși pe care îi îngrijim. Orice ajutor contează. 🐾