Luna

Dogita salvată de la o viață de chin.

Luna a ajuns în haita noastră pe 8 aprilie 2019.
Avea un an, o lună și 8 zile când a intrat grațios, dar cu teamă, în viața noastră.


De ce spun cu teamă? Pentru că, deși este un câine cu pedigree, „stăpânii” care au luat-o de la crescător (care între timp mi-a devenit o foarte, foarte bună prietenă) nu doar că nu au știut să o aprecieze, ci efectiv au chinuit-o, au închis-o într-un țarc foarte mic, au înfometat-o și au bătut-o. Au bătut-o atât de rău încât aproape a rămas paralizată. Recuperarea a fost una lungă, dar din fericire pentru ea nu a rămas cu sechele fizice.

Prietena mea (și crescătorul ei) a făcut niște eforturi supraomenești să o recupereze după ce și-a dat seama că cei ce păreau a fi stăpânii perfecți erau, de fapt, niște ființe fără suflet.

Nu îmi doresc să pun accent pe ce a fost, pentru că nici Luna nu își dorește să își amintească prin ce a trecut în copilărie.

Ce vreau să vă povestesc este evoluția Lunei, dorința și puterea ei de a depăși traumele fizice, dar în special pe cele psihice.

Când a ajuns la mine, era deosebit de temătoare. Aproape că îi era frică și de umbra ei. Cu alți căței era ok, dar efectiv îi era groază de bărbați. Se făcea mică și, dacă un barbat insista să se apropie de ea, îl ataca. Atacul nu venea din agresivitate, ci dintr-o frică ce îi intrase aproape până în măduva oaselor!

Timpul a început să treacă și, cu răbdare și iubire, carapacea Lunei a început să se deschidă, să capete încredere în mine, în noi.

Viața alături de un câine foarte mare nu este ușoară, dar este atât de frumoasă! Este minunat să ai 60 kg de iubire pură ce te urmează la fiecare pas ❤️
Dogii Germani au un obicei foarte simpatic de a se așeza cu fundul (care nu este chiar mic) pe scaun lângă tine, pe canapea lângă tine, pe pat lângă tine, direct pe tine — totul trebuie să fie lângă sau pe tine. Ei se simt în siguranță atunci când sunt lipiți de stăpânul lor.

Restul coditelor, mai mici fiind ca talie, profită de ea și o conving să le deschidă orice ușă își doresc. Pe cea de la frigider nu au convins-o încă, dar nu este timpul pierdut

Pe data de 1 martie 2025, Luna, mărțișorul meu iubit, a împlinit 7 ani. 7 ani! Nu știu când a trecut timpul! Parcă ieri pășea timid în viața mea, iar acum, alături de celelalte codite, este parte din mine, din noi!


Acum, bătrânica fiind, are nevoie de susținere specială, de suplimente pentru articulații, de controale medicale pentru a putea preveni sau descoperi în faza incipientă modificările ce pot apărea din cauza vârstei.

 

Dacă vrei să contribui la bunăstarea ei, te rugăm să donezi folosind butonul de mai jos.

Share this post?

Casuta Coditelor
Prezentare generală a confidențialității

Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.