Kibo

Despre Kibolino pot sa vorbesc cat in Luna si in stele. Este cel care mi-a dat lumea peste cap si a reorganizat-o inca de cand a intrat in viata noastra.

Pe vremea aceea, 27 ianuarie 2021, aveam o viata relativ linistita, stateam la bloc in doua camere impreuna cu 2 blanosi, Luna si Labus. O sa va povestesc si despre ei dar, toate la timpul lor!

Fiind in cabinet cateva zile la rand, am vazut un pui de Ciobanesc German la tratament. Am intrebat ce a patit si mi-au zis ca, de cateva zile, are niste crize de epilepsie.

A2a zi cat eram la cabinet, am aflat ca au sunat cei care il aveau, si erau la primul catel, si au spus nu si-l mai puteau asuma. Le era extraordinar de greu sa il vada cum se chinuia cu 15-20 crize in 24 de ore. Efectiv, abia reusea sa isi revina din criza ca incepea alta. Cu o super durere in suflet i-au anuntat pe prietenii nostri de la Novavet ca vor sa renunte la el.

Nu am putut ramane indiferenta, am facut consiliu de familie si am hotarat sa il preluam noi, sa aflam exact cauza crizelor iar apoi sa incercam sa il tratam sau macar sa il stabilizam si sa controlam crizele din medicatie.

 
 

Si uite asa, in seara de 27 ianurie 2021, am ajuns acasa cu mogaldeata dupa mine.

Inceputul a fost greu. Bine, sa nu va imaginati ca ce a urmat ar fi fost usor . Acum, 4 ani mai tarziu, cand il vad sanatos si cum ii rade fata in fiecare zi, pot sa rad si eu dar atunci…numai noi doi stim prin ce si cate am trecut impreuna!

Primul pas facut a fost sa mergem la RMN. In ciuda asteptarilor tuturor, rezultatul a fost ca totul este bun, fara modificari.

Bun, bun, dar, ce provoca acele crize ingozitoare care ii distrugeau copilaria?

Ei bine, am inceput testele de sange. Primele teste, bun. Apoi am continuat cu alte teste. Bune si ele! Apoi am inceput sa il testam pentru lucruri mult mai rar intalnite in cazuistica. Bune si ele… Toate analizele bune, tratament continuu, crizele nu se lasau plecate.

Pe vremea aceea, singura varianta de electroencefalograma (EEG) era la FMVB Iasi, la dr Musteata Sorin. Atat mi-a trebuie sa aud. Am pus mana pe telefon si, doua zile mai tarziu, cu mogaldeata la purtator, luam drumul Iasiului. Din fericire, a suportat foarte bine drumul, mult nai bine decat ne asteptam noi.

Am plecat seara si dimineata la 5 si ceva cand am ajuns l-am dus direct la facultate si l-am internat ca sa il tina sub observatie pana la ora 11:00 care era programarea.

In urma EEG-ului s-a stabilit ca are o epilepsie juvenila idiopatica. Ce inseamna asta? Ca este un tip de epilepsie ce afecteaza sufletele tinere, de orice specie, si a carei cauza este necunoscuta.

Dr. Musteata a modificat dozele tratamentului pe care il primea deja si am stabilit sa tinem legatura cu schimbarile in asa fel incat inpreuna sa stabilim cum mai modificam dozele in timp.

Zis si facut! Ne-am pus la drum inapoi iar seara eram deja inapoi acasa.

Cresterea dozelor a ameliorat foarte mult pana la eliminarea crizelor de epilepsie dar, din pacate, a venit la pachet si cu o schimbare foarte mare in comportamentul lui.

Unul din medicamente il facea foarte irascibil si chiar agresiv. Pe masura ce lua tratamentul, agresivitatea crestea.

Ne musca foarte rau, agresa evectiv ceilalti blanosi din haita si era extraordinar de agitat.

Dupa ce am avut 30 zile fara nicio criza, data fiind situatia care, pe masura ce crestea, se agrava, am stabilit sa incep sa reducem din doza medicamentelor si sa incercam sa il eliminam treptat complet pe cel ca banuiam ca da acele tulburari agresive.

Pe masura pe reduceam doza, el devenea mai calm si, ceea ce ne bucura pe toti cel mai mult era faptul ca nu reapareau crizele.

Sarbatoream fiecare luna implinita fara crize. Apoi fiecare an. Cand am ajuns la primul an fara vreo criza am simtit ca m-am bucurat mai mult ca atunci cand a implinit el varsta de un an.De atunci, si pana nu de mult, in fiecare an Kibo are doua zile sarbatorite: ziua lui pe 30 octombrie si ziua de cand nu a mai avut crize pe 21 aprilie. Recent, am mai adaugat o zi anuala de sarbatorit dar, aceasta mare cumpana a lui o sa v-o povestesc intr-o alta postare!

UPDATE Decembrie 2025

Astăzi, Kibo este bine și își trăiește viața așa cum merită: liniștit, iubit, prezent.
Urmează un tratament zilnic simplu, constând în două pastile administrate odată cu mâncarea, iar starea lui este stabilă, fără episoade de crize.

Kibo este sub îngrijirea noastră și are nevoie în continuare de medicație, hrană și controale pentru a-și menține starea bună și viața echilibrată pe care o are acum.

Dacă vrei să ne fii alături și să contribui la îngrijirea lui, poți dona folosind butonul de mai jos. Mulțumim pentru sprijin! 🤍

Share this post?

Casuta Coditelor
Prezentare generală a confidențialității

Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.