Tino – între durere și speranță
Când l-am găsit în Tinosu, nu știam câtă suferință poate încăpea într-un singur trup. Astăzi știm.
Știm că rana îngrozitoare de la picior nu a apărut peste noapte. Nu a fost un accident recent. Nu a fost o întâmplare nefericită de câteva zile.
Totul a început cu un laț de braconaj. O simplă bucată de sârmă care s-a strâns încet în jurul piciorului lui, tăind circulația, distrugând țesuturile și condamnându-l la o durere pe care nici nu ne-o putem imagina. Cu timpul, piciorul a încetat să mai fie un picior. Carnea a murit, infecția a avansat, iar Tino a rămas singur cu o suferință care îl însoțea la fiecare pas.
Și totuși a continuat să trăiască, a continuat să meargă, a continuat să caute hrană. A continuat să spere.
Atât de mare era durerea, încât la un moment dat a început să își distrugă singur labuța. Bucată cu bucată, zi după zi. Pentru că organismul lui nu mai putea suporta ceea ce devenise acel membru mort și infectat.
Când a ajuns la spital, medicii l-au sedat imediat. Era singura soluție pentru a-i oferi puțină liniște după cine știe cât timp de chin.
Dar ceea ce ne-a sfâșiat cel mai tare nu a fost rana.
A fost faptul că, în ciuda durerii, în ciuda lațului care îi ajunsese la os, în ciuda corpului epuizat și slăbit, Tino încă dădea din coadă.
Ca și cum ar fi vrut să ne spună că nu a renunțat, ca și cum ar fi vrut să creadă că oamenii care îl atingeau acum nu îi vor mai face rău.
Necazurile lui nu se opresc aici, analizele au confirmat anaplasmoză, boală transmisă de căpușe. Este anemic, slăbit și extrem de subponderal. Iar după sedare, medicii au descoperit ceva ce nimeni nu observase până atunci.
Un băț înfipt între măsele. Nu de ieri, nu de săptămâna trecută, de foarte mult timp.
Atât de mult timp încât a săpat efectiv un șanț adânc în cerul gurii, împiedicându-l să mănânce normal și adăugând încă o sursă de durere la toate celelalte.
Are doar 6-7 ani. O vârstă la care un câine ar trebui să se bucure de plimbări, de joacă și de afecțiune. Nu să lupte pentru fiecare zi de viață. Nu să îndure foame, infecții și răni care îi macină trupul.
Ne uităm la el și nu putem să nu ne întrebăm cu ce a greșit. Ce vină a avut acest suflet blând ca să ajungă într-o asemenea stare?
Nu găsim răspunsul. Dar știm un lucru. Povestea lui nu se va termina aici.
Pentru prima dată după foarte mult timp, Tino nu mai este singur. Are oameni care îl îngrijesc, medici care luptă pentru el și o întreagă comunitate care îi ține pumnii.
Drumul va fi lung. Vor urma tratamente, intervenții, recuperare și multe zile dificile.
Dar vor veni și zilele în care nu va mai simți durere, zilele în care va putea alerga fără să se teamă, zilele în care va înțelege că nu toți oamenii rănesc.
Tino are nevoie de noi acum mai mult ca oricând. ❤️
Update 27 mai 2026
Credeam că am identificat toate problemele cu care se confrunta. Ne înșelam.
După amputare și după primele zile de tratament, când speram că Tino va putea începe în sfârșit recuperarea, a apărut o nouă amenințare. Primele semne ale tetanosului.
Sârma ruginită care îi distrusese piciorul lăsase în urmă mai mult decât o rană greu de privit. Lăsase în urmă o boală care putea să îi pună viața în pericol chiar și acum, după ce fusese salvat.
Tetanosul nu este întâlnit frecvent în medicina veterinară, iar tratamentul necesar nu se găsește întotdeauna ușor. Când au apărut primele simptome, într-o seară de vineri, timpul a început să curgă împotriva noastră.
A urmat o adevărată cursă contra cronometru. Zeci de telefoane, drumuri dintr-un capăt în altul al Bucureștiului și chiar în județul Ilfov, căutări continue pentru fiecare fiolă de ser antitetanic disponibilă. Fiecare oră conta.
Din fericire, nu am fost singuri.
Oameni care au vrut să ajute, clinici care au verificat ultimele rezerve pe care le mai aveau și persoane care s-au implicat imediat au făcut posibil ceea ce părea aproape imposibil. Am reușit să găsim întreaga cantitate de ser de care Tino avea nevoie.
Le mulțumim tuturor. Fără ajutorul lor, lupta lui ar fi fost mult mai grea.
Chiar și cu tratamentul început, tetanosul și-a făcut simțită prezența. Mușchii au devenit rigizi, mișcările dificile, iar recuperarea pe care ne-o imaginam s-a transformat într-un nou test de răbdare și rezistență.
Dar Tino a făcut ceea ce a făcut încă din prima zi: a continuat să lupte.
Astăzi, la doar câteva zile după cele mai grele momente, vedem primele semne clare că organismul lui începe să câștige această bătălie.
A început să își schimbe singur poziția și să se așeze pe burtică, cu boticul sprijinit pe lăbuțe. A început să se ridice singur. Și, cel mai important, a început să facă pași.
Încă sunt pași mici. Tetanosul nu îi permite încă să își flexeze piciorușele normal și mai are nevoie de susținere. Dar pentru Tino fiecare pas este o victorie uriașă.
Își dorește să mănânce singur, însă deocamdată riscul de a se îneca este prea mare, motiv pentru care continuă să fie hrănit prin sondă nazogastrică. Chiar și așa, dorința lui de a merge înainte este vizibilă în fiecare zi.
După tot ceea ce a îndurat: lațul care i-a distrus piciorul, infecțiile, anemia, transfuzia de sânge, amputarea și apoi tetanosul, faptul că astăzi se ridică și face pași este o victorie pe care, acum ceva timp, nici nu îndrăzneam să o visăm.
Tino nu mai luptă pentru supraviețuire, ci pentru vindecare. Iar asta schimbă totul. Cu fiecare pas pe care îl face, este mai aproape de ziua în care va putea alerga din nou, se va putea bucura de viață și va descoperi, în sfârșit, ce înseamnă să fii iubit. ❤️
Update 28 mai 2026:
Tino este din nou pe picioarele lui. 
După tot ce a trăit, începe în sfârșit să privească spre o viață normală… iar acum mai are nevoie de un singur lucru: o familie.
Tino este un cățel blând, foarte bun și liniștit, cu un suflet extraordinar. A luptat cu tetanosul și a învins. A trecut prin momente cumplite, dar nu a renunțat. Astăzi este un adevărat învingător.
A rămas în 3 lăbuțe, dar asta nu îl împiedică să se bucure de viață, să meargă, să iubească și să ofere afecțiune din tot sufletul lui. Se adaptează minunat și are aceeași blândețe care ne-a cucerit pe toți.
Update 30 mai 2026:
Tino a fost externat! Recuperarea lui nu se oprește aici! Următoarele două săptămâni va avea în continuare nevoie de tratament și fizioterapie pentru ca el să poată merge normal din nou.
După ce va fi complet recuperat, îi vom căuta o familie care să îi ofere dragostea, siguranța și grija pe care le merită. O familie care să îi arate că, după tot ce a îndurat, viața poate fi frumoasă și plină de iubire.
Update 15 iunie 2026:
Desi a fost greu incercat si chiar la un pas sa nu mai fie, Tino s-a recuperat foarte bine si acum vrea, asa cum viata i-a mai dat o sansa, sa primeasca una si de la o familie care sa vrea sa il adopte!
El este un catel tare bun, tanar, care mai are inca foarte multi ani de trait alaturi de cei ce vor vrea sa ii deschida usa dar si sa-si deschida inima si sa-l primeasca in viata lor
Povestea lui Tino s-a încheiat cu bine. ❤️
Ajutați-ne să putem fi acolo și pentru următorul suflet care va avea nevoie de noi.
Donațiile sunt procesate securizat prin Donorbox și Stripe, platforme de plăți utilizate la nivel internațional.
În unele situații, băncile pot marca automat tranzacțiile online pentru verificări de securitate. Dacă se întâmplă acest lucru, vă recomandăm să contactați banca sau să încercați din nou.
Poți dona direct în conturile noastre bancare:
ASOCIAȚIA CĂSUȚA CODIȚELOR
Mulțumim pentru sprijinul tău!
ASOCIAȚIA CĂSUȚA CODIȚELOR
Cont în lei (RON)
IBAN
RO44RNCB0297182911300001
SWIFT: RNCBROBU • BCR
Cont în euro (EUR)
IBAN
RO62RNCB0857182911300001
SWIFT: RNCBROBU • BCR
Donează cu PayPal
