Piscotul casei, pe numele său scurt, Pischi, este o codită recent apărută în viața noastră.
L-am gasit in parcarea unui supermarket si cand m-am uitat atent, nu mi-a venit să cred ochilor. Era un cățel bătrânel, având probabil vreo 10-12 ani, cu una dintre cele mai triste figuri pe care le-am văzut vreodată la un blănos. M-am pus pe vine, l-am chemat la mine și, cu greu, a reușit să se ridice. În acel moment am înțeles tristețea și durerea de pe chipul lui.

Căra după el două greutăți:

• prima era în spate și era o tumoră testiculară imensă, de dimensiunea unei mingi de handbal, pe care o târa efectiv după el. Era atât de frecată de asfalt încât pielea era plesnită, iar fiecare pas pentru el era sfâșietor.
• a doua era o  hernie imensă din cauza greutatii tumorii ce atarna in spate. Practic, toate intestinele erau ieșite de la locul lor, din abdomen, iar acum se găseau sub piele.

Vazandu-l, am inteles că suntem singura lui speranță, singura lui șansă, singura lui rază de lumină spre o viață fără durere.

Era ceva ce cu greu pot descrie în cuvinte, iar imaginile parcă nu pot transmite tristețea și resemnarea din privirea lui.

Deși eram de mult depășiți financiar și ca spațiu, ne-am uitat unul la celălalt și am zis clar că nu îl putem lăsa așa. L-am luat pe sus și am mers direct la cabinet.
Din nou, prietenii de la Novavet ne-au fost alături și, după analize, ecografii și tot ce a fost nevoie, a intrat în operația ce l-a scăpat de chin.
Din păcate, sau din fericire, mai bine zis, ecografia și analizele ne-au ajutat să mai descoperim niște probleme, ca și cum cele care se vedeau cu ochiul liber nu erau suficiente pentru un corp bătrânel și plăpând.
Ecografia ne-a arătat că are alte două formațiuni pe ficat și pe splină, iar analizele au evidențiat o babesioză ce îi mânca lent și ultima urmă de energie, vitalitate și, nu în ultimul rând, celulele din sânge atât de importante pentru organism.
Bătrânel fiind și cu analizele departe de a le putea numi bune, anestezia a fost o provocare peste care, din fericire, a trecut cu brio.
Neavând de ales, am făcut mai întâi intervenția chirurgicală, iar a doua zi a intrat pe tratamentul pentru babesioză.
Astăzi, 2 luni mai târziu, este un moșuleț morocănos care și-a câștigat respectul față de celelalte codite. Simțindu-i durerea, coditele de acasă l-au primit deosebit de frumos și de blând. Ele nu sunt agresive, dar fiecare blănos nou ce le calcă pragul are parte de o „inspecție” ca la carte. Ei bine, pe el l-au lăsat în pace. L-au mirosit foarte puțin, mai mult de la distanță, parcă să nu îl supere sau deranjeze.
Urmează să revenim la cabinet curând pentru ecografia de control ca să vedem evoluția formațiunilor din burtică, dar și pentru analize de control.
Pentru toate acestea este nevoie de sprijinul vostru! Fiecare donație, oricât de mică vi se pare, pentru el reprezintă enorm!
El este personajul principal al poveștii lui, dar voi, voi sunteți eroii, eroii piscotului Pischi!